Am fost la Mall. Dimineata, pe la 11.00, joi. Mi-era al naibii de foame. Asa am ajuns sa am in fata o shaorma si o cafea pe post de brunch. Asta ca sa nu se inteleaga ca traiesc doar cu salate, fructe si aer 🙂

La o masa distanta, o mama si fiica mancau de-ale Mac-ului. Totul bine si frumos pana au aparut in peisaj vreo 3 vrabiute. Initial mi s-au parut ceva inedit, viu, aparte. Brusc,  parca mall-ului si-a mai pierdut din amorteala.

Incurajate de prezenta cartofilor prajiti oferiti cu darnicie si zambet de mama si fiica, le-au aterizat direct pe masa.

vrabii in spatii inchise

Repet, la inceput totul mi s-a parut foarte delicat si sensibil. Am fost chiar un pic geloasa ca vrabiutele nu venisera pe masa mea.

Dupa cateva minute de incantare, nutripedista din mine a realizat ca oricat de dragalas fusese momentul, totusi locul vrabiilor nu era acolo – pe mese, in spatiu inchis. Nu e nici igienic si nici sanatos. Nici pentru ele, nici pentru noi.

Mi s-a parut oarecum trist ca am ajuns sa vad pasari prin hipermarket-uri si, mai nou, prin mall-uri. Pasari care si-au construit cuiburi in interiorul unor hale uriase si care, cel mai probabil, nu mai ies afara avand destula mancare la dispozitie.

Mi s-a parut trist sa vad tipul asta de auto-ostracizare a unor fiinte care ar fi trebuit sa traiasca in natura, nicidecum in mall-uri. Oricum, si noi ne aflam uneori cam in aceeasi situatie. Preferam tot mai putin plimbarile si drumetiile, picnic a devenit un cuvant arhaic, iar mall-ul un loc firesc de intalnire. Ce-i drept, nu traim in hala unui supermarket ci in cutii de chibrituri mult mai intime, conectati tot mai mult la o lume virtuala. Asa ajung si copiii sa se mire ca vacile nu sunt mov.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *