Mineralele sunt substante anorganice care isi pastreaza identitatea chimica si indeplinesc roluri specifice de reglare a diferitelor mecanisme ale corpului, se pot combina sau interactiona cu alte minerale, limitandu-si astfel absorbtia. Sunt impartite in doua clase, ambele de importanta vitala pentru noi. Mineralele esentiale se afla in cantitati mari in organism, iar oligoelementele in cantitati mult mai mici.

Clasificare

In functie de cantitatile in care se gasesc  in organism se impart in doua categorii, ambele fiind importante pentru buna functionare a organismului:

  • Minerale esentiale sau macrominerale (dozele zilnice necesare sunt de 100mg sau chiar mai mult): calciu, fosfor (fosfati), sulf, sodiu, clor si potasiu.
  • Oligoelemente sau microminerale (sunt necesare in cantitati mult mai mici, de 15mg sau chiar mai putin): fier, cupru, mangan, iod, zinc, seleniu, fluor, molibden, cromiu si cobalt (intra in componenta vitaminei B12). Fluorul este considerat a fi  folositor datorita capacitatii sale de a proteja dintii impotriva cariilor dentare.

Mai nou este inclusa si o a treia categorie de minerale care se gasesc in tesuturile umane in cantitati foarte mici (de ordinul microgramelor pe zi) care include urmatoarele elemente: arsen, bor, nichel, siliciu si vanadiu, dar functiile pe care le indeplinesc in organismul uman inca nu sunt bine cunoscute.

Identitate chimica:

  • Mineralele, spre deosebire de compusii organici (carbohidrati, proteine, lipide, vitamine) sunt elemente sau compusi anorganici simpli (fara valoare calorica).
  • Se gasesc in organism deseori sub forma de saruri.
  • Isi pastreaza  identitatea chimica si nu pot fi transformate in altceva sau distruse.
  • In general sunt rezistente la temperaturi ridicate, nu reactioneaza cu aerul sau acizii. De aceea, chiar prin arderea alimentelor se regasesc  in cenusa obtinuta, in aproximativ aceleasi cantitati initiale. Nu trebuie sa ne facem prea multe griji in timpul prepararii alimentelor legate de distrugerea mineralelor. Se pot pierde  doar daca aruncam apa in care a fiert mancarea.

Functii

Impreuna cu ceilalti nutrienti, mineralele actioneaza pentru buna functionare a organismului uman. Cele mai importante minerale, in special sodiul, clorul si potasiul influenteaza echilibrul fluidelor mentinand  homeostazia corpului. Sodiul, clorul, potasiul, calciul si magneziul  indeplinesc roluri de baza in transmiterea impulsurilor nervoase si contractia muschilor. Sunt implicate si in reglarea presiunii sangelui. Fosforul si magneziul participa la metabolismul glucozei, acizilor grasi, aminoacizilor si vitaminelor. Mai jos sunt prezentate sumar cateva dintre functiile generale ale mineralelor.

  • Ajuta la cresterea si dezvoltarea oaselor si dintilor, conferindu-le duritate: calciu, fosfor si magneziu.
  • Reprezinta 4-6% din greutatea corpului.
  • Sunt implicate in procesele metabolice, de exemplu ca electroliti controleaza transportul apei in interiorul si exteriorul celulelor, fac parte din sistemele enzimatice si molecule organice complexe.
  • Influenteaza contractia muschilor, transmiterea impulsurilor nervoase, imunitatea, coagularea sangelui.
  • Mentin presiunea sangelui constanta.
  • Ajuta la cresterea si dezvoltarea organismului.
  • Sarurile minerale dizolvate ajuta la reglarea balantei hidrice si acido-bazice, precum si a presiunii osmotice

Majoritatea mineralelor (exceptand sulful) se gasesc in organism in mod normal sub forma ionica (cu sarcina electrica pozitiva sau negativa). Ionii pozitivi (cationii) sunt metalele: sodiu, potasiu, magneziu si calciu, iar cei negativi (anionii) sunt clorul si fosfatii.

Sulful este intalnit in organism mai ales sub forma covalenta in compusi organici precum vitaminele din grupul B si in aminoacizi.

Alte minerale aflate in compusi organici sunt fierul in hemoglobina ( proteina ce transporta oxigenul in hematii) si iodul in hormonii tiroidieni. Fosforul sub forma de fosfat (PO43-) intra in componenta fosfolipidelor  din celulele membranei celulare, in ARN, ADN si ATP.

Absorbtie si excretie

Anumite minerale (potasiul) ajung usor in sange, sunt transportate liber si excretate usor de catre rinichi, ca si vitaminele hidrosolubile. Altele (calciul) seamana mai mult cu vitaminele liposolubile si au nevoie de substante ajutatoare in prezenta carora sunt absorbite si transportate ( exemplu vitamina D).

Factori ce influenteaza absorbtia mineralelor

  • Fibrele vegetale In general mineralele de provenienta animala sunt mai bine absorbite decat cele de origine vegetala. Aceasta  se intampla datorita prezentei  fibrelor vegetale care interfereaza cu absorbtia lor in tractul digestiv.
  • Fitatii si oxalatii Acidul fitic care se gaseste in cereale, legume si  oleaginoase si care  formeaza complecsi cu calciul, fierul si zincul reducandu-le biodisponibilitatea. Spre exemplu,  doar o mica parte din calciul aflat in spanac se absoarbe pentru ca acesta este legat de  acidul oxalic.
  • Sarcina electrica Unele minerale cu marimi sau sarcini electrici similare „concureaza”  pentru absorbtie. Astfel fierul in exces poate reduce absorbtia zincului, in timp ce excesul de zinc reduce absorbtia cuprului. Absorbtia fierului de origine vegetala este sustinuta de prezenta vitaminei C, iar cea a calciului este imbunatatita  de vitamina D.

Mineralele sunt absorbite si in functie de necesitatile organismului la un moment dat.

Excretia

Eliminarea unor minerale din corp este uneori dificila. In cazul celor solubile in apa eliminarea lor este mai usoara, realizandu-se prin intermediul urinei sau materiilor fecale. Mineralele toxice afecteaza organismul pentru ca ele nu pot fi eliminate singure, ci au nevoie de medicamente chelatoare (compusi ce se leaga de mineralele respective) pentru excretie. Strontiul si cesiul (metale toxice) au capacitatea de a inlocui calciul in oase.

Excesul de minerale poate fi toxic, mai ales pentru oligoelemente ca fierul si cuprul.

Tabel : Doze zilnice recomandate de minerale pentru adulti (femei si barbati)

Minerale Doze zilnice recomandate 

Femei                                        Barbati

Calciu 

Crom

Cupru

Fluor

Iod

Fier

Magneziu

Mangan

Molibden

Fosfor

Seleniu

Zinc

Sodiu

Clor

Potasiu

1000-1200 mg 

25 µg

900 µg

3 mg

150 µg

8-18 mg

310-320 mg

1,8 mg

45 µg

700 mg

55 µg

8 mg

1500 mg

2300 mg

4700 mg

1000-1200 mg 

35 µg

900 µg

4 mg

150 µg

8 mg

400-420 mg

2,3 mg

45 µg

700 mg

55 µg

11 mg

1500 mg

2300 mg

4700 mg