cura de slabire are avea ce invata de la perioada de postIdeea acestui articol a pornit de la o intrebare a bunicii mele, care incerca sa inteleaga ce fac eu cu Nutripedia. Dupa ce m-a ascultat cuminte vreme de vreo cateva minute, ea a concluzionat triumfatoare: “daca toti oamenii care citesc ce scrii tu acolo ar tine posturile de peste an, cred ca ar fi si mai sanatosi, si mai slabi. Le-ai spus sa tina post?”

Evident ca nu le-am spus, decizia de a tine sau nu post mi se pare una foarte personala, si, la urma urmei, cine m-as crede sa dau asemenea sfaturi?! Insa.

M-am tot gandit la asemanarile dintre post si diversele diete. M-am gandit si la deosebiri. M-am intrebat ce ar avea de invatat postul de la diete si invers. Si am ajuns la cateva concluzii interesante, pe care as vrea sa le verificam impreuna. Iata-le:

Ce-ar avea postul de invatat de la diete?– nu prea m-a entuziasmat atat de mult aceasta intrebare, mi s-a parut ca are un raspuns evident. E clar, e bine ca in perioada de post sa te asiguri ca mananci cat mai echilibrat si diversificat. Chiar daca renunti la carne, cea mai importanta sursa de proteine a omului modern, e bine sa stii ca nu e musai sa renunti si la proteinele din ciuperci sau fasole. Si e bine ca in perioada postului sa nu mananci dupa ureche – spre exemplu salata e de post, dar daca mananci trei zile la rand numai salata e aproape sigur ca tu vei avea o problema. Daca timp de trei zile vei manca numai fasole, vor avea si ceilalti. In fine, tind sa duc discutia in derizoriu din dorinta de a trece mai repede la cealalta intrebare, care mi se pare esentiala: ce au dietele de invatat de la post?

Cel mai interesant aspect pe care l-am observat este rolul mancarii in cazul postului si al dietelor. Daca in cazul dietei mancarea are un rol principal, in cazul postului ea are un rol instrumental, auxiliar. Scopul mancarii de post este sa exerseze vointa (prin stapanirea corpului), astfel incat mintea si inima sa fie pregatite sa se ocupe cu preocupari mai inalte, spirituale. Trebuie sa recunosc ca am aflat cu surprindere despre rolul mancarii in post relativ de curand, de la un teolog. Pana acum, ce vedeam din afara, ca toata lumea, parea sa fie un fel de troc irational, in care oamenii care se abtineau cateva saptamani de la carne si ce mai e de “dulce” – se asteaptau sa fie rasplatiti intr-un fel sau altul de Dumnezeu. Si mi se parea ca parca e prea putin, nu?

Ei bine, acesti oameni care vor sa tina un post perfect din punct de vedere al mancarii, de multe ori rateaza intalnirea cu Dumnezeu. Nu cumva facem si noi aceeasi greseala cand vrem sa slabim?

La ce ma refer aici? Cand luam 5 kilograme in plus, sa zicem, le luam fara sa ne gandim la ele: nimeni nu isi spune in fiecare zi “azi mananc mai mult, fac mai putin sport, fac orice numai sa ma ingras 5 kilograme cat mai repede”. Nu, de obicei luam acest surplus pentru ca greutatea nu este o prioritate in ceea ce facem, ci altceva. Cand vrem sa slabim insa, totul graviteaza in jurul slabitului. Ei bine, oare n-am slabi mai usor daca, la fel ca atunci cand ne-am ingrasat, n-am pune greutatea pe primul loc ci ceva superior, spiritual? Spre exemplu: daca atunci cand ne-am ingrasat am pus pe primul loc cariera, spre exemplu, oare daca pun in locul ei altceva, cum ar fi prietenia, oare nu-mi va fi mai usor sa slabesc decat razboindu-ma cu caloriile? Nu spun acum sa ne dam demisiile cu totii, dar cel putin atunci cand mancam am putea spune carierei: “Hei, cucoana, ia treci ‘mneata la coada listei! Am o ora in care vreau sa mananc ceva care sa arate bine si sa aiba un gust bun, vreau sa vorbesc cu un prieten, vreau sa ascult muzica. Nu vreau sa vorbesc despre job la masa. Vreau sa vorbesc sau pur si simplu sa ma gandesc la ceva care sa ma inalte”.  Ok, am luat ca exemplu cariera. Dar si atunci cand punem pe primul loc slabitul in sine si altceva nu mai conteaza, oare lucrurile care trec pe planul doi, dupa slabit, nu se vor “revolta”?

Eu cred ca da. Suntem fiinte mult prea complexe si mult prea spirituale incat slabitul, fie el si de succes, sa poata sa ne satisfaca atunci cand este prioritatea noastra numarul unu.  Si asta ar fi lectia pe care ar trebui sa o invatam de la post. Ce mancam si cat mancam trebuie puse in slujba a ceva superior. Si in categoria superiorului nu includ nici picata cu ceara look-ul si nici macar o sanatate mai buna. Cum, nici sanatatea? Pai da, daca privim in cheia: avem nevoie de o sanatate mai buna pentru a fi impreuna cu cei dragi mai mult timp; avem nevoie de o sanatate mai buna pentru a face lucrurile minunate de care suntem capabili. Vreau sa spun asadar, nici mai mult nici mai putin, ca chiar si sanatatea ar trebui sa fie doar un instrument pentru atingerea a ceva superior.

Altfel, riscam sa ajungem la intalnirea cu greutatea dorita dar sa ratam intalnirea cu noi insine.

In loc de P.S.

Prietenul meu teolog (“care a studiat la un moment dat teologia”, ma corecteaza el de fiecare data) pe care il pomeneam mai sus a zambit cand a citit aceste randuri. Si mi-a spus ca punand slabitul sub altceva, superior lui, putem ajunge la schimbarea in bine a felului de a fi, nu doar a felului de a manca. Dar m-a avertizat ca a vazut de nenumarate ori genul asta de argumentare in cazul celor care nu vor sa schimbe nimic! Si tipul asta de atitudine poate aparea atat in cazul celor care nu vor sa tina post, cat si in cazul celor care nu vor sa slabeasca. Iata un exemplu de argumentare: “decat sa fiu stresat, posomorat sau ciufut, prefer sa fiu vesel, sa imi ajut prietenii la orice ora din zi si din noapte, sa fiu foarte bun in ceea ce fac si cu asta, basta.” Cine foloseste genul asta de argument face din post sau abtinere ceva secundar, dar atat de “secundar” incat renunta complet la el.

Uff. Intr-adevar, imi suna cunoscut si mi se pare un scenariu foarte plauzibil. Asta ma face sa cred ca nu am descoperit cheia universala a slabitului. Ci doar o perspectiva interesanta care ar putea ajuta persoane care chiar ar avea ce sa puna deasupra slabitului si chiar a sanatatii. E solicitanta o astfel de perspectiva, si ce e solicitant nu e deloc popular, sunt constienta. Probabil si articolul asta va fi mai putin popular decat un articol care si-ar propune mult mai putine. E greu sa scrii asa ceva, e greu si sa citesti, e si mai greu sa reflectezi asupra a ceea ce e dincolo de suprafata. Dar si cand iti iese ceva care nu e la indemana oricui, satisfactia aceea n-ai da-o pe nimic. Poate doar pe 5 kilograme mai putin 🙂

Daca ar fi sa rezum toate cele de mai sus, as spune ca e vorba de raspunsul pe care il dam fiecare la intrebarea “De ce vreau sa slabesc?”. Si ca atunci cand raspundem “ca sa mai dau jos din kilograme” sau “ca sa arat mai bine” sa ne dam seama ca, de fapt, ar fi bine sa vrem ceva mai mult de atat.

Tu ce parere ai?

  1. Cred ca ai dreptate in mare parte din argumentare. Insa cred ca in cazul celor care sunt obligati sa tina diete din cauze pur medicale e mai greu sa se gandeasca la chestii spirituale. Stiu ca asa ar fi ideal, dar cand tii dieta nevoit fiind mai degraba iti vine sa iei la bataie pe toata lumea. Eu la gradul asta de “spiritualitate” am ajuns cand mancam fara sare 🙁

    1. Costy, imi pare sincer rau daca ai fost nevoit sa tii o asemenea dieta. Din experienta personala, ma feresc sa spun “te inteleg” cuiva in situatia caruia nu m-am aflat. Ai semnalat un aspect la care recunosc ca nu m-am gandit atunci cand am scris articolul. Si ma gandesc ca e posibil sa fi pus sare pe rana unor oameni care tin dieta pentru ca n-au incotro. Le cer scuze, daca e cazul, si incerc chiar acum sa le trimit un gand bun. Sper doar ca si altii, la fel ca si tine, nu mi-au luat-o in nume de rau ca nu m-am gandit la un asemenea caz exceptional, dar deloc mai putin important.

  2. Mi-a placut mult articolul. Este profund.

    Sunt complet de acord cu tine ca viata nu ar trebui sa se concentreze in jurul slabitului. Afecteaza tot in jur, si pe tine si relatia cu ceilalti. Dieta ar trebui sa fie o parte din cine esti, dar nu esentialul. Sa fie normala, nu cel mai important lucru din viata.

    Mai cred ca diferenta vine din concentrarea pe scop. Cei care vor sa slabeasca de dragul slabitului se concentreaza pe slabit. Cei care tin dieta de dragul sanatatii sau a postului o considera un mod de viata si nu se mai gandesc la ea decat atunci cand trebuie sa manance.

  3. De ce slabesc? Sa pot pune poze cu salate pe Facebook, sa cresc in ochii tuturor, mai putin ai contabilei care moare de ciuda ca eu slabesc si ea nu! Uite asa! Poze pline de verdeata, poze de la sala, poze cu mine in colanti. Tare ma motiveaza asta!
    Oare asta imi pune postul in pericol? 🙂

    1. De fapt, m-am mai gandit. Jobul ar putea sa-ti fie in pericol: colega de la conta ti-ar putea ajunge sefa. Si atunci,ca sa iti pastrezi jobul- nu postul, vad eu unde bati – o sa trebuiasca sa pui cateva kilograme pe solduri asa, din politete. Sau, macar, cateva poze cu fripturi si dulciuri pe Facebook “recunoscand” ca nu te poti abtine. Serios vorbind, am observat si eu ca viata de pe Facebook e “cat se poate de ideala” dar nu prea are legatura cu realitatea. Sper ca genul asta de comportament l-ai ironizat 🙂

  4. … Cand gandirea analitica joaca festa poftelor, cand inspiratia ataca si pasiunea da curs scrierii mult prea bine ticluite! ↑ Iaca! ☺

Leave a Reply to Nutripedia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *