In acest articol vom prezenta cateva informatii generale, de baza, despre modalitatile de preparare a ceaiurilor.

Un ceai medicinal nu reprezinta un amestec de plante facut  la intamplare, ci o reteta construita dupa anumite reguli, ca o reteta medicala. In mod normal, prin ceaiul medicinal  se intelege un amestec de plante (radacini sau parti aeriene), combinate in diferite proportii astfel incat sa se obtina un efect terapeutic (vindecarea sau ameliorarea unor boli).

Retetele de ceai trebuie sa includa modul de preparare si folosire. Pentru a obtine efectele scontate este nevoie sa se stie bine modalitatile de extragere a principiilor active prezente in plante. De aceea, trebuie indicat daca ceaiul se obtine prin fierberea plantelor, oparire sau extractie la rece. De asemenea trebuie cunoscut si timpul de preparare.

Cele mai simple forme de preparare a ceaiurilor sunt: infuzarea, decoctul si macerarea.

Infuzia (obtinuta prin infuzare) se foloseste la extragerea substantelor active din produsele vegetale fragile: flori, frunze, fructe. Unele fructe contin uleiuri volatile care prin fierbere se pierd. Partile plantelor se folosesc de regula uscate in prealabil.

Modul de preparare: peste planta maruntita (0 lingurita planta uscata sau 3 lingurite planta proaspata) se adauga apa clocotita, se amesteca si se acopera. Se lasa 15-30 de minute dupa care se strecoara. Lichidul se bea, iar reziduul (ce ramane pe sita) se arunca.

Decoctul (obtinut prin decoctie) se foloseste la extragerea substantelor active din parti vegetale tari, lemnoase: radacini, rizomi, frunze groase, scoarte, fructe cu consistenta mai dura.

Modul de preparare: peste produsul vegetal maruntit se adauga apa clocotita si se continua fierberea, la foc mic, timp de 5-15 minute, putandu-se ajunge chiar la 30 de minute, in functie de reteta. Dupa, se strecoara amestecul.  Reziduul (planta ramasa dupa fierbere) obtinut se spala cu apa fiarta. Apa folosita la spalarea reziduului se adauga peste decoctul initial si se completeaza in functie de recomandarea retetei.

Maceratul (obtinut prin macerare)  se foloseste in cazul plantelor ce au in componenta substante active care se inactiveaza in prezenta caldurii si in cazul celor care se coaguleaza la cald. Maceratul se prepara de obicei la rece-la temperatura camerei. Este folosit in special pentru extragerea mucilagiilor din plante (exemplu seminte de in si radacina de nalba).

Modul de preparare: peste planta maruntita se adauga cantitatea de apa rece recomandata in reteta.  Se lasa amestecul la temperatura camerei aproximativ 30 de minute, timp in care se amesteca din cand in cand (de 5-6 ori). Timpul de macerare poate fi diferit, in functie de planta. Anumite retete recomanda timpul de macerare de 8-12 0re. Dupa, se strecoara usor amestecul. Reziduul se mai spala o data sau de doua ori cu apa rece si se toarna peste lichidul obtinut initial, pana se obtine cantitatea prescrisa.

Modul de administrare:

De obicei ceaiul medicinal se bea proaspat facut, dimineata, pe nemancate, cand absorbtia va fi mai buna. Se mai poate bea seara, inainte de culcare sau la 2-3 ore dupa masa principala. In general cand stomacul este golit. Aceasta in cazul in care nu exista alte indicatii. Este recomandat sa sea bea incet, inghititura cu inghititura, caldut.  O cura de ceaiuri medicinale dureaza mai mult, timp de cateva saptamani- o luna.

Ceaiurile medicinale se pastreaza cel mult o zi. Se consuma proaspete si neindulcite. Adaosul de zahar sau miere poate imbunatati gustul  dar poate schimba compozitia chimica a acestora si, implicit, efectele.

De cele mai multe ori efectele nu apar imediat, cum se intampla in cazul mentei, spre exemplu. Ele actioneaza in timp, in urma unui tratament sistematic si indelungat ce poate dura chiar si 2-3 luni, in functie de recomandarile medicului. De foarte multe ori sustin tratamentul medicamentos, accelerand vindecarea.

Intr-un articol urmator vom prezenta informatii si despre celelate modalitati de preparare a platelor medicinale: inhalatiile, cataplasmele, clismele si baile.