pestele cu metilmercur

Ce peste e mai bine sa alegi din galantare? Din Europa sau din Asia? Peste mare sau peste mic? Ce substante toxice contin pestii? Dar coloranti? Exista persoane care sunt mai expuse decat altele la toxine? Incerc sa raspund la aceste intrebari in cele ce urmeaza.

Din punct de vedere nutritional, carnea de peste are cateva avantaje exceptionale. Se digera in proportie de aproximativ 97%. Are proteine cu valoare biologica ridicata, are vitamine din grupa B, iar in cazul pestilor “grasi” avem vitamine si din grupele A si D. Pestii “grasi” (scrumbia, sardina, somonul, heringul, tonul) nu sunt nici pe departe pesti ce ar trebuie exclusi din alimentatia noastra – ei contin acizi Omega-3, esentiali in buna functionare a organismului. In plus, fie slab fie gras, pestele contine atat minerale cat si fier care sunt foarte usor asimilabile. In plus, carnea de peste are un nivel foarte scazut de sare. Practic, nu exista diferente intre pestii de apa dulce sau cei de apa sarata, in ciuda perceptiei generale. Sunt si destule minerale prezente in carnea de peste: iodul, fosforul, cuprul, potasiul si calciul (in cantitati mici).

Din punct de vedere al pericolelor pentru sanatate, dioxina ocupa un loc fruntas. Prezenta ei a fost semnalata in carnea pestilor proveniti din marile nordice- in special din Marea Baltica. Spre exemplu, suedezii recomanda ferm femeilor insarcinate sa excluda din dieta astfel de pesti (heringi, in special). La fel, Franta recomanda femeilor insarcinate si copiilor pana in 3 ani sa nu consume pesti mari (ton, peste-sabie). Acestia, datorita faptului ca traiesc mai multi ani, reprezinta un risc mai mare pentru sanatate: cu cat traiesc mai mut, cu atat inmagazineaza mai multe substante toxice -metil-mercur, in acest caz. Metil-mercurul este prezent in mediul acvatic atat natural, cat si accidental. Cei mai susceptibili sa-l acumuleze in cantitati ridicate sunt pestii rapitori de la sfarsitul lantului trofic. Odata ajuns in organism, metil-mercurul are efect toxic asupra sistemului nervos central al fatului sau copilului mai mic de 3 ani.

De la acest fapt ajungem la un paradox: se pare ca, in cele din urma, cei mai siguri pesti pentru consum sunt cei de crescatorie. Bineinteles, trebuie sa fim atenti si in acest caz. Exista si crescatorii suprapopulate, care genereaza alte tipuri de poluare si propagare a bolilor. O intreaga dezbatere plecand de la un astfel de fapt il reprezinta cazul pestelui pangasius. Dincolo de banuielile ca lobby-ul producatorilor europeni ar face orice sa denigreze felul in care este crescut pangasius-ul in Vietnam, cert este ca milioane de tone din acest peste ajung in congelatoarele din supermarketuri la preturi derizorii. Pentru mine, cel putin, pretul acesta mic reprezinta in sine un motiv de ingrijorare mai serios decat alte acuze (exista unele fanteziste, de-a dreptul, cum ca pangasius-ul ar fi injectat cu urina). La asemena preturi e clar ca primordial e volumul de productie, nu calitatea.

In tarile nordice, insa, calitatea somonului de crescatorie, spre exemplul, se inscrie in standarde inalte de gust si din punct de vedere nutritional. Insa aici trebuie sa fim atenti la un alt pericol: e vorba de colorantul artificial numit cantaxantina. In grupa de E-uri, are denumirea E 161g. Ar fi bine sa il eviti daca il regasesti pe eticheta.

Nu pot incheia articolul fara sa-mi exprim o alta temere. Suntem in Romania, iar producatorii nostri nu cred ca sunt nici la fel de morali, nici la fel de respectuosi cu legea ca cei din afara. Ma gandesc ca pana in 1996 nu exista nicio lege in Europa care sa impiedice producatorii sa hraneasca pestii cu fainuri animale si cu tot felul de alte minunatii (se mergea pe principiul conform caruia pestele nu are o viata lunga, asa ca nu prea are timp sa dezvolte afectiuni grave). Revenind in anul de gratie 2011 ma indoiesc ca piscicultorii romani au renuntat de tot la astfel de practici. Cum insa imi place pestele, prefer sa-l cumpar proaspat de la magazinele de langa crescatoriile mici (cam toate baltile cu iesire la sosele au asa ceva) sau pe cel cu provenienta din Uniunea Europeana mai degraba decat din Asia. Insa imediat dupa ce am platit, renunt la grijile si temerile de mai sus si ma bucur de gustul bun. Nu traim intr-o lume perfecta, si nici pestii pe care ii mancam. Asta e.