Este un element nutritional esential pentru noi, fiind cel mai abundent mineral din corpul uman (2% din greutatea corporala).  Cea mai mare cantitate din calciul organismului (99%) se gaseste in oase si dinti conferindu-le duritate, fiind si un rezervor pentru calciul din sange. Calciul din fluidele corpului este esential in mentinetrea echilibrului hidric, controlul transmiterii impulsurilor nervoase, a contractiilor musculare si coagularea sangelui. Este reglat de un sistem de hormoni si de vitamina D. Se gaseste predominant in produsele lactate, pesti grasi, in unele legume si in branza tofu. Atunci cand lipseste din alimentatie, nivelul acestuia din sange nu scade pentru ca este ajustat de rezervele din oase, fapt ce poate duce la aparitia osteoporozei.

Rolurile calciului in organismul uman:

In oase si dinti indeplineste doua functii majore:

  1. in primul rand formeaza  impreuna cu fosforul cristale de hidroxiapatita (Ca10(PO4)6(OH)2) intr-o matrita de colagen ce confera oaselor duritate si rezistenta,
  2. in al doilea rand actioneaza ca o sursa disponibila atunci cand nivelul calciului din sange scade.

In fluidele corpului: desi doar 1% din calciu este prezent in fluidele intra si extra-celulare, prezenta sa este vitala pentru noi, deoarece:

  1. mentine presiunea sangelui in limite normale,
  2. ajuta la coagularea sangelui (prin activarea fibrinei),
  3. participa la transmiterea impulsului nervos,
  4. ajuta la contractia muschilor si regleaza contractiile inimii,
  5. este implicat in contractiile uterului din timpul nasterii si in producerea laptelui dupa nastere,
  6. regleaza secretia unor hormoni,
  7. este implicat in mentinerea greutatii corporale (scade cantitatea de grasime),
  8. ajuta la buna functionare a mai multor enzime in organism,
  9. previne formarea osteoporozei,
  10. mareste imunitatea.

Echilibrul calciului in organism Nivelul calciului in organism este reglat de un sistem hormonal  (hormonul paratiroidian si calcitonina) si de vitamina D. Atunci cand nivelul calciului in sange depaseste limitele normale (2,5mmoli/L) trei organe sunt implicate in reglare: sistemul intestinal, oasele si rinichii.

Cantitatea de  calciu din fluidele corpului este ajustata in functie de nevoi  de catre rezervele din oase si mai nou, se pare ca si din muschi, mai ales in timpul efortului fizic extrem de intens (sportivi de performanta) .Chiar si atunci cand alimentatia nu aduce suficient calciu in organism, concentratia acestuia in sange ramane constanta, dar structura oaselor se schimba.  O schimbare a concentratiei de calciu in sange apare doar ca o problema de metabolism si nu de alimentatie. O persoana poate avea un deficit alimentar de calciu care sa dureze ani, fara simptome considerabile, dar o data cu  inaintarea in varsta acestea isi fac simtita prezenta, oasele capatand o fragilitate care duce la aparitia osteoporozei.

Calcemia ridicata are ca efect contractia muschilor si neputinta relaxarii lor. In mod similar, calcemia micsorata se manifesta prin contractii musculare necontrolate.  Aceste manifestari nu reflecta  o problema de alimentatie (insuficienta sau excesul calciului in hrana), ci una hormonala (dereglari ale secretiei celor doi hormoni hormonul paratiroidian si calcitonina) sau o lipsa a vitaminei D. Un aport alimentar insuficient de calciu de-a lungul anilor are ca efect deteriorarea oaselor.

Absorbtia calciului Necesarul de calciu al unui adult este de aproximativ  1000-1500 mg/zi (doar din alimentatie, fara suplimente alimentare). Doar 25-50% din calciul ingerat este absorbit si transportat in sange.

Calciul este absorbit de intestinul subtire si trecut in sange, cea mai mare parte a acestuia (99%) ajungand in final in oase si dinti. Absorbtia eficienta a calciului adus prin hrana depinde de doi factori majori: de interactiile cu alte componente ale alimentelor si de factori metabolici, aciditatea scazuta a sucului gastric.

Absorbtia calciului in intestine este micsorata de catre:

  • fosfatii,
  • oxalatii (spanac, rubarba, macris)
  • fitatii,
  • fibrele alimentare (cereale, tarate)
  • grasimile neabsorbabile.

Dintre factorii metabolici amintim:  concentratii scazute de vitamina D, insuficienta renala cronica, hipoparatiroidie, inaintarea in varsta.

Absorbtia este imbunatatita de prezenta vitaminei D, a lactozei si a altor zaharuri, precum si de aciditatea stomacala.

Excretia calciului Calciul ionic din plasma este filtrat liber in rinichi si 99.8% din el este reabsorbit.  In mod normal, aproximativ 2,5-6mmoli (100-240mg) este excretat zilnic prin urina. Aceasta cantitate reprezinta 6-8% din calciul ingerat.

Cantitatea de calciu excretata prin urina este influentata de proteine, fosfor, sodiu si cafeina. Alimentatia bogata in proteine creste excretia calciului (deci scade reabsorbtia lui in rinichi), iar fosforul o scade. Cafeina de asemenea creste excretia calciului imediat dupa ingerare. Sodiul, consumat sub forma de sare de bucatarie (NaCl) scade reabsorbtia calciului, astfel pentru fiecare 2300 mg de sodiu excretat in urina, 24-60 mg de calciu sunt pierdute. De mentionat ca o lingurita de sare de bucatarie contine aproximativ 2000 mg de sodiu.

Necesarul zilnic de calciu:

  • Copii:  1500mg
  • Femei:  1000mg; dupa 50 de ani: 1200-1500mg.
  • Barbati:  1000-1200mg.

O nevoie crescuta de calciu in alimentatie o au urmatoarele categorii de persoane:

  • gravidele si lauzele
  • femeile aflate la menopauza si postmenopauza
  • persoane care sunt sub medicatie cu antiacide pe baza de aluminiu, glucocorticoizi, laxative.

Alimente bogate in calciu:

  • Lapte si produse lactate:parmezan, cascaval, iaurt integral, sana, kefir, branza nesarata
  • Peste gras cu oase: sardina, somon, ansoa
  • Fructe uscate: smochine, curmale, caise
  • Citrice
  • Polen
  • Seminte de susan
  • Seminte de in
  • Mamaliga
  • Migdale
  • Soia: branza tofu, lapte, iaurt
  • Legumele verzi : varza, broccoli, varza de Bruxelles, conopida, salata creata, salvie uscata.

Lipsa de calciu Un deficit de calciu, mai ales in copilarie limiteaza formarea si dezvoltarea normala a oaselor si a dintilor. La adulti micsorarea cantitatii de calciu din oase incepe de la 30-40 de ani si in timp conduce la aparitia osteoporozei(intalnita mai des la femei, pe fondul schimbarilor hormonale). Din pacate osteoporoza nu are manifestari clinice sau simptome premergatoare, singura metoda de depistare fiind masurarea densitatii osoase.

Pentru a preveni aparitia osteoporozei, pe langa o alimentatie bogata in calciu un rol covarsitor il are practicarea sportului in mod constant, toata viata, incepand din copilarie (lipsa de miscare in timpul cresterii copilului duce la dezvoltarea inadecvata a oaselor, acestea devenind fragile si lipsite de rezistenta).

Alte manifestari ale deficitului de calciu ar putea fi: crampele musculare, amorteala degetelor, ritm cardiac anormal, pierderea apetitului, apatie.

De multe ori, deficitul de calciu in organism este asociat cu carenta de magneziu, caz in care este nevoie in primul rand de o ajustare a nivelului acestuia, inainte de cel al calciului.

Excesul de calciu in organism apare in principal datorita folosirii indelungate si in cantitati mari a suplimentelor alimentare pe baza de calciu. Se manifesta mai ales prin calcifierea tesuturilor moi, aparitia pietrelor la rinichi si a unor boli cardiovasculare.

De asemenea, excesul de calciu poate scadea efectele unor medicamente precum:

  • antibiotice: tetraciclina, fluoroquinolona
  • anticonvulsive: fenitoina
  • medicatie pentru hipotiroidie: levotiroxina.
  • excesul de calciu impreuna cu vitamina D poate micsora raspunsul organismului la anumite medicamente utilizate in tratamentul unor boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala, angina pectorala, aritmie, tahicardie): exemplu verapamil.

Anumite diuretice pot scadea excretia calciului din organism.

De obicei, urmatorul medicament se administreaza dupa 3 ore de la ingerarea unui supliment pe baza de calciu.

Ultima actualizare: August 2014.